România este una dintre țările europene cu cel mai mare risc seismic. Suntem mai pregătiți azi în fața unui cutremur?
4 martie nu este doar o dată în calendar. Este ziua care ne amintește, an de an, cât de vulnerabil poate deveni orașul nostru într-o singură noapte.
Cutremurul din 4 martie 1977 a schimbat definitiv felul în care România privește proiectarea și siguranța clădirilor. A fost un moment dificil, dureros, dar și un punct de cotitură pentru ingineria structurală din țara noastră.
Astăzi, la aproape cinci decenii distanță, întrebarea nu este doar dacă ne amintim. Ci dacă am înțeles suficient.
”Reducerea riscului seismic nu este doar responsabilitatea autorităților sau a proiectanților, ci a întregii societăți.”
Unde ne aflăm acum?
România este una dintre țările europene cu cel mai mare risc seismic. În București, conform datelor centralizate de Administrația Municipală pentru Consolidarea Clădirilor cu Risc Seismic (AMCCRS), peste 400 de imobile sunt încadrate în clasa I de risc seismic (RsI), iar alte câteva sute în clasa II (RsII). În același timp, specialiștii atrag atenția că numărul real al clădirilor vulnerabile este mult mai mare, pentru că multe nici nu au fost încă expertizate.
În spatele acestor cifre suntem noi, în locuințe, școli, spitale sau clădiri de birouri. Sunt locurile în care trăim, lucrăm și sperăm că suntem în siguranță.
Strategia Națională de Reducere a Riscului Seismic are un orizont până în 2050, moment până la care România și-a propus să aducă fondul construit la un nivel ridicat de reziliență. Există inițiative pentru dezvoltarea unei hărți detaliate a riscului seismic la nivel de localități, iar online este deja disponibilă o hartă interactivă de zonare seismică unde oricine poate vedea zona în care se află.
Sunt pași importanți. Dar este în continuare nevoie de accelerarea expertizelor și consolidărilor, dar mai ales de înțelegere publică și dialog, ca riscurile în cazul unui cutremur să scadă vizibil.
Un ghid pentru toți, nu doar pentru specialiști
În acest context, publicarea de către AICPS a Ghidului de proiectare a construcțiilor la acțiunea seismică pe înțelesul tuturor este un demers important. Pentru prima dată, un material tehnic explică, într-un limbaj accesibil, modul în care se comportă o clădire la cutremur și felul în care este evaluată vulnerabilitatea seismică.
Așa cum precizează autorii:
„Scopul acestui ghid este de a face înțeles publicului larg principiile de bază ale comportării construcțiilor la acțiunea seismică și ale evaluării vulnerabilității seismice.” (AICPS, 2025)
Ghidul se adresează proprietarilor, autorităților locale și participanților la procesul de construire și explică:
- cum sunt definite clasele de risc seismic (RsI–RsIV);
- diferența dintre expertiză tehnică și o simplă evaluare vizuală;
- de ce nu se poate face expertiză pentru un apartament, ci doar la nivelul întregii clădiri;
- ce semnificație au simbolurile folosite în expertize și cum trebuie interpretate corect;
- ce înseamnă, în realitate, o clădire neîncadrată într-o clasă de risc.
Mituri care încă ne influențează deciziile
În jurul riscului seismic circulă o sumedenie de idei simpliste sau de-a dreptul greșite, iar AICPS le demontează pe câteva dintre cele mai frecvente în acest ghid.
„Lasă, că blocul ăsta a mai prins cutremure și nu a căzut. N-are ce să pățească.”
Realitate: Faptul că o clădire a rezistat unor cutremure anterioare nu garantează că va rezista și la următorul. Realitatea structurii este mai complexă. Fiecare cutremur produce degradări cumulative, fie că sunt sau nu vizibile la suprafață. În plus, normativele de proiectare s-au modificat semnificativ după 1977 și ulterior după 1990 și 2013. O clădire proiectată conform codurilor vechi nu respectă, în mod necesar, nivelul actual de siguranță.
Clădirea asta nici n-are bulină. Dacă era vreun pericol, sigur era pe listă.
Realitate: O clădire fără „bulină roșie” nu este automat sigură. Poate fi pur și simplu neexpertizată. În România, multe clădiri construite înainte de actualele coduri de proiectare seismică nu au fost evaluate structural în detaliu. Absența încadrării nu echivalează cu absența riscului.
Vreau expertiză pentru apartamentul meu. Ce mă interesează restul blocului?”
Realitate: Structura unei clădiri funcționează ca un sistem unitar. Expertiza tehnică nu poate fi făcută doar pentru un apartament izolat, deoarece comportarea la cutremur depinde de întreaga structură: fundații, cadre, pereți structurali, planșee. O evaluare parțială nu poate oferi o imagine reală asupra riscului.
Ceea ce trebuie înțeles este că siguranța la cutremur nu este o etichetă. Sigur sau nesigur. Cade sau nu cade. Este o problemă de probabilitate, vulnerabilitate și performanță structurală.
Ce poți face chiar acum
- Verifică dacă blocul în care locuiești a fost expertizat și în ce clasă de risc se află.
- Informează-te din surse corecte: ghidul AICPS este disponibil gratuit pe www.aicps.ro
- Discută deschis despre măsuri de consolidare.
- Participă la programe de educație și prevenție.
„Reducerea riscului seismic nu este doar responsabilitatea autorităților sau a proiectanților, ci a întregii societăți.” (AICPS, 2025)
Un demers care merită susținut
La aproape cinci decenii de la cutremurul din 1977, știm că în final nu putem controla dezastrele naturale, dar putem controla cât de pregătiți suntem în fața lor.
Acest ghid reprezintă mai mult decât o publicație tehnică. Este un exemplu de cum poate arăta un dialog real între specialiști și comunitate. Tehnologia ne ajută să modelăm, simulăm, coordonăm, să construim și să operăm mai sigur. Însă informarea corectă este cea care poate salva vieți.
ALLBIM NET și AICPS colaborează de peste un deceniu în proiecte care vizează educația profesională, promovarea proiectării responsabile și digitalizarea în construcții.
